O lecţie...
Muşc din durere - o mestec bine, o scuip la temelie.
N-ascult poveţe - adun tristeţe, caut armonie.
Fals-ul lui Oreste - mă orbeşte, îl strîng şi-mi fac perete.
Ironia - mă picură, trece uşor prin acoperiş de vise gol.
Mi se topeşte uşa, arunc mănuşa, privesc în hol - nămol...
E gata scumpo! e casa noastră, lasă zarea albastră
....
Privesc în jur - vorbesc singur, într-un univers telur.
8 comentarii:
Frumos!
Poate... desi... namol
Sa fie oare gata casa sufletului?
Sau poate e inca in lucru?
Metaforic vorbind, e bine ca s-a topit usa, dar mai e de lucru cu namolul de pe hol, cine intra va fi intimidat...
Are nevoie de completare... nu se descurca singur. Are nevoie de cineva care sa-si asume riscul si sa vada dincolo de namol ;)
prea filozofic ma incilcesc in aceste aranjari de fraze :xD
prea complicat
Nice starea ta..
Confuză și complexă. Interesantă și bizară.
Trăiește-o din plin !
Se zice că un artist creează cele mai reușite opere de arte când e pătruns de sentimente negative intense.
Continuă să faci ce faci, că-ți reușește :P
Posibil, mersi
Trimiteţi un comentariu
Spamaţi sau scrieţi tâmpenii pe propria piele!