Fugărind zgomotul paşilor
îmi urmăream umbra,
părea că ştie mereu încotro s-o ieie...
Nu erau stele,
nu erau nici măcar vreo 2 luni
singurele sclipiri însoţite de scîrţîituri
veneau de la felinare,
mă feream de ele...
Era plin de singurătate
erau doi porumbei pătaţi cu alb,
ascunşi, căutînd linişte,
cocoţaţi într-un univers al lor,
mi se făcu dor...
De pe pod vedeam băltoaca,
cea în care se scufundau speranţele mele
mîna mea rece, mîna ta caldă
şi serile noastre pline de dor
sâmbătă, 6 februarie 2010
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)
6 comentarii:
wow super articolul se pare ca scrii ft frumos, ca si Nick Jonas cind esti indragostit
o citisem de ktva ori.. melancolie, melancolie..
p.s: timpul ytzi apartine numai tzie ) el yngaduie ;)..
Melancolie... imi place melancolia :D
p mn podu` ma atrage mai tare.. si sa arunc cu pietre care abia sa atinga suprafata apei (mm).. of. cyt`s d buna la asta :DD
p.s: de acord. noaptea fara stele e.. mai profunda.. si de acord, incandescenta felinarelor [sau a oricaror gen de lumini] se oglindeste mai bine in apa ;) dream scene
Descrii cadre romantice, o fi din cauza Sfintului Valentin? Baieti luati aminte... fetele si-au inceput vinatoarea :D
antescriptum: nu cred ca mai stie cnv, besides you, cine scrie =))
in ziua Sf Valentin cnv s`a ales cu o spynzuratoare ;) got my point!? [altcnv cu o baie in Nistru.. nu ka ar fi prima data in sezonu` rece :angel:]
si incercam si yo sa`tz sustin ideile [bazyndu`ma pe amintirile generate de "elegia" disperatului din tine]
ia aminte :D vynatoarea e pe pod).. sa te feresti de pietre;)
Trimiteţi un comentariu
Spamaţi sau scrieţi tâmpenii pe propria piele!